Dialogul şi ecumenismul, “locuri” în care se construieşte Europa | Radio Vocea Speranţei

Dialogul şi ecumenismul, “locuri” în care se construieşte Europa

Posted on by vlad

Desigur, Europa actuală este foarte diferită faţă de Europa trecutului, caracterizată printre altele şi de un accentuat nomadism de popoare, deci de culturi şi religii, în care chiar dacă creştinismul “nu mai este un eveniment fondator” în ce priveşte viaţa socială şi instituţională, îi determină totuşi pe cetăţenii europeni să trăiască în spiritul a ceea ce Cardinalul Tauran a numit “un umanism de origine creştină”. În acest cadru de întrepătrundere culturală progresivă, a afirmat el, “creştinismul rămâne de a lungul istoriei o iniţiativă şi o sursă. Creştinismul nu este o morală, nu este un mănunchi de dogme, ci mesajul viu al unui Dumnezeu care ne vorbeşte şi al omului care răspunde şi care găseşte în acest dialog inspiraţia necesară pentru viaţa de fiecare zi”.

Arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, a observat că în privinţa culturilor este legitim să vorbim la plural astăzi în Europa, pentru că se recuperează ceea ce grecii şi latinii posedau încă din antichitate: cultura nu mai înseamnă doar aspectul speculativ şi raţional, chiar elitar cum se cristalizase în secolul XVIII, ci a redobândit sensul mai amplu de “humanitas” latină sau “paideia” greacă, înţelegându-se prin aceasta “formarea integrală a omului”. Arhiepiscopul Ravasi susţine faptul că culturile astfel înţelese pot să intre în dialog cu religiile, dacă se vor urma cu precădere trei itinerarii absolut necesare. Mai întâi, lupta împotriva extremismelor, precum fundamentalismul sufocant şi sincretismul care anihilează orice diferenţă specifică. Apoi, este necesar efortul de a contrasta eliminarea memoriei.

“Cu precădere civilizaţia noastră occidentală s-a stins progresiv, şi chiar a dispărut în cele din urmă sub aspectul ei profund. Dacă vrem aşadar să redescoperim moştenirea preţioasă, marele patrimoniu cultural şi religios, trebuie să fim capabili de a ne prezenta, de exemplu, în faţa unui islam care are o puternică identitate, cu o conştiinţă puternică despre patrimoniul nostru cultural, pentru ca de aici să se poată continua un dialog. Aş spune apoi că unul din atâtea itinerarii posibile este redescoperirea unei baze comune şi radicale care ne uneşte, mai precis moralitatea de fond, care în zilele noastre din nefericire a fost stinsă şi înlocuită cu amoralitatea, cu o indiferenţă care constituie aproape singurul comportament; în acest fel, se înaintează ca în ceaţă, nu se mai văd luminile puternice ale binelui şi răului, ale dreptăţii şi nedreptăţii, ale adevărului şi falsului”.

Filosoful Salvatore Natoli, al Universităţii Milano-Bicocca, a prezentat o proprie viziune laică despre dialogul dintre culturi, înţelese în trăsăturile lor esenţiale ca forme de viaţă, experienţe existenţiale. Recentele cercetări ştiinţifice arată că omul este în mod organic structurat ca fiinţă socială, cum demonstrează neuronii “responsabili” cu interacţiunea. Nu sunt atât dogmele sau culturile cele care ne fac să ne deschidem spre ceilalţi, a afirmat prof. Natoli, cât mai ales predispoziţia naturală a omului de a fi în armonie cu semenii săi. Această afinitate, trebuie pusă în valoare în vederea unei cooperări efective la binele comun. Cu toate acestea, a observat mai înainte Arhiepiscopul Ravasi, oamenii de credinţă sunt cei care reprezintă astăzi un imbold pentru conştiinţe de a se îndrepta spre marile valori ale vieţii, într-un timp în care omul a încetat să-şi mai pună întrebări şi, prin urmare, să mai urmărească o direcţie anume.