Intervenţia Patriarhului ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului la Sinodul Episcopilor a marcat un moment de cotitură pentru ecumenism, a declarat săptămâna trecută pentru Zenit reprezentantul Bisericii Ortodoxe a Greciei. Arhimandritul Ignatios Sotiriadis a participat ca delegat fratern la Sinodul Episcopilor dedicat Cuvântului lui Dumnezeu, eveniment încheiat duminică. Acesta s-a referit la predica Patriarhului ecumenic de la celebrarea Vesperelor din 18 octombrie, alături de Papa Benedict al XVI-lea, în Capela Sixtină.

- Aţi participat la întreg Sinodul. Ce aţi auzit de la Părinţii sinodali despre predica Patriarhului Bartolomeu?- În primul rând sunt mândru că l-am văzut pe Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Bartolomeu I în Capela Sixtină, acolo unde se aleg Papii, loc atât de faimos în lume pentru valoarea sa artistică, percepând invitaţia adresată de Papa Benedict celui care ocupă locul “primus inter pares” în Ortodoxie (Patriarhul Bartolomeu – n.n.) ca fiind foarte onorantă. Evenimentul a fost primit bine de către Părinţii sinodali – cu toţii au fost prezenţi – ca un moment cu adevărat de har. Cotidianul Vaticanului, L`Osservatore Romano, a prezentat apoi momentul pe chiar prima pagină.

Patriarhul s-a referit în predica sa la interpretarea dată Cuvântului lui Dumnezeu conform învăţăturilor şi scrierilor Părinţilor Bisericii. A fost o predică magisterială, prezentând poziţia Bisericii Ortodoxe asupra temei în discuţie, inspirându-se din bogăţia spiritualităţii răsăritene. A fost un eveniment istoric în care un Papă, celebrând Vesperele în faţa întregului episcopat catolic, nu şi-a exercitat ministerul de învăţător, ci a delegat sarcina celui care era al doilea Episcop al Bisericii în vremea în care ea nu era încă divizată. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost afirmaţia Papei atunci când predica Patriarhului, primită cu lungi aplauze, s-a încheiat: “Dacă avem Părinţi comuni, cum am putea să nu fim fraţi?”

- Părinţii sinodali au fost în mod special impresionaţi de partea din predică în care Patriarhul a explicat cum se poate “vedea” Cuvântul lui Dumnezeu prin icoane şi în creaţie, subliniind importanţa protejării ei.- Patriarhul ecumenic este cunoscut pentru pasiunea şi neobositul său angajament la nivel ecologic, iar Părinţii sinodali i-au apreciat contribuţia la o discuţie de maximă importanţă şi actualitate, în care Biserica trebuie să fie protagonistă.

- Dar marea noutate a fost probabil nu intervenţia Patriarhului ci dorinţa Papei, exprimată la Vespere, de includere a propunerilor Patriarhului în lista propunerilor sinodale. Această iniţiativă pare a fi fost recepţionată pozitiv de Părinţii sinodali. În acest fel, pentru prima oară în istorie, magisteriul unui Patriarh ecumenic poate fi preluat de magisteriul oficial al Bisericii Catolice prin exhortaţia apostolică post-sinodală.- Atunci când suntem uniţi de Cuvântul lui Dumnezeu, calea noastră merge inevitabil în direcţia unui al doilea pas, care este unitatea deplină, respectiv celebrarea comună a Euharistiei. Dar la aceasta nu se va ajunge atât de mult prin eforturi umane cât mai degrabă prin insuflarea şi dorinţa Duhului Sfânt.

- Dar cei care speră în această unitate o văd ca pe ceva foarte îndepărtat.- Separarea Bisericilor Răsăriteană şi Apuseană a avut loc de-a lungul a câteva secole; nu a fost un eveniment izolat al anului 1054, ci un lung proces cultural şi lingvistic. Ne-am separat încet şi tot încet ne vom uni. Nu putem noi să vorbim despre date. Ceea ce este sigur este dorinţa Bisericii Ortodoxe ca Biserica Romei să se despartă de puterea ei temporală şi să se dedice total misiunii ei spirituale de transformare a lumii.

Printre personalităţile prezente la întâlnirea din Cipru s-a aflat şi Cardinalul Walter Kasper, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, care a declarat: “Suntem pe drumul cel bun cu Bisericile Ortodoxe [sublinierea noastră]. Acum discutăm despre rolul Episcopului de Roma în primul mileniu al Bisericii universale, aşadar vorbim despre primatul Romei, şi există o bună apropiere [sublinierea noastră], chiar dacă nu un consens deplin, şi acesta este un pas important. Şi prietenia dintre Episcopii ortodocşi şi cei catolici devine din ce în ce mai strânsă. Patriarhul ecumenic a fost de trei ori la Roma, lucru care nu s-a mai întâmplat în lunga istorie a Bisericii. Lucrurile merg înainte, chiar dacă este încă nevoie de timp. Trebuie ca şi credincioşii să fie implicaţi şi de aceea este necesar mai mult timp pentru schimbarea mentalităţii. Am făcut, însă, paşi înainte importanţi în ultimii 40 de ani şi putem merge cu speranţă spre viitor”.

Cardinalul continuat: “Eu am impresia că Duhul Sfânt stă în spatele acestei mişcări şi ne împinge pentru a înainta, în ciuda tuturor dificultăţilor, care sunt desigur normale în viaţa omului. Trebuie luat în considerare şi faptul că toate acele ţări care au fost izolate şi care au trăit comunismul astăzi doresc să intre în Uniunea Europeană, iar tinerii sunt mai deschişi şi cred că acum circumstanţele politice sunt de partea noastră. În trecut, politica ne-a divizat, acum politica ne dă un impuls spre a ne uni. Catolici şi ortodocşi, ne aflăm în faţa aceloraşi provocări, şi astfel trebuie să răspundem împreună acestora”.

Patronii europeni fac presiuni pentru extinderea programului săptămânal de muncă
Directiva timpului de lucru a declansat adevărate controverse în sânul Uniunii Europene, ducând la o polarizare a spectrului politic, dar si la pericolul declansării unor acţiuni sindicale. Intenţia de a include asa-numita clauză „opt-out individual“ poate avea drept consecinţă prelungirea programului de muncă săptămânal la cel puţin 48 de ore. Fiind stat membru, România va trebui să se supună legislaţiei europene, iar acest fapt ar putea duce la scurtarea weekend-urilor pentru mulţi dintre angajaţii din ţara noastră si la transformarea sâmbetei în zi lucrătoare.
Pe 17 decembrie, Comisia Europeană va prezenta propunerile de modificare pe care le are la Directiva timpului de lucru, propuneri făcute la presiunea patronilor, cu intenţia de a reduce din cheltuielile de personal. Cu o zi înainte, sindicatele vor iesi în stradă, la Strasbourg, în încercarea de a atrage atenţia că schimbările dorite sunt în defavoarea lucrătorilor, încălcând convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Dacă parlamentarii europeni vor accepta aceste modificări se va ajunge la o directivă nouă, ce va avea influenţe majore în ţările din Uniune, mai ales că există mai multe puncte ale căror abordări vor fi cu totul altele în comparaţie cu ceea ce se întâmplă acum în legislaţia muncii.
Concret, se doreste o reinterpretare a definiţiei „timp de lucru“ în asa fel încât perioadele inactive petrecute la serviciu să nu fie luate în calcul atunci când se face plata. O astfel de decizie ar scăpa angajatorii de eventuale litigii cu salariaţii nemulţumiţi că sunt remuneraţi în funcţie de productivitate, si nu de orele petrecute la job. „Curtea Europeană de Justiţie a soluţionat destul de multe cazuri de acest gen, patronii fiind atinsi la bugete. Un exemplu cunoscut este cazul «Jaeger». Un pompier si-a chemat seful în instanţă pentru că l-a obligat să rămână la serviciu peste program, iar în ziua respectivă nu a avut loc nicio intervenţie. Justiţia europeană i-a dat dreptate lucrătorului. Printr-o redefinire a timpului de lucru se încearcă tocmai evitarea unor noi procese. Astfel, angajatorii vor dispune după bunul plac de perioada de odihnă a muncitorilor si vor putea decide câte ore trebuie să stea la serviciu, dacă vor să fie plătiţi“, ne-a declarat Ovidiu Jurca, vicepresedinte BNS.
De asemenea, se are în vedere o unificare a timpului de lucru săptămânal pentru toate ţările comunitare, maximum fiind de 48 de ore, în paralel cu introducerea clauzei „opt-out individual“.
„Pe motiv că fiecare lucrător este lăsat să decidă dacă munceste mai mult, vor apărea situaţii de exploatare a oamenilor. De frică să nu-si piardă locurile de muncă, salariaţii vor accepta orice condiţie impusă de conducerea societăţii unde lucrează. Ei depind de angajatorii lor si este clar că nu vor putea niciodată să aleagă altceva decât ceea ce doresc acestia. Consecinţele imediate ale unei astfel de schimbări sunt scoaterea plăţilor suplimentare si limitarea apariţiei unor noi locuri de muncă. Patronii vor de fapt să folosească mai puţini lucrători pentru muncă mai multă“, a explicat pentru SFin Bogdan Hossu, presedinte CNS Cartel Alfa.

O zi în plus de muncă, bani mai mulţi
În România, programul de lucru este reglementat prin Codul Muncii si este de 40 de ore săptămânal. Perioada care depăseste acest interval este plătită suplimentar sau este echivalată în timp liber. Modificările Directivei timpului de lucru sunt importante pentru ţara noastră, în condiţiile în care s-ar putea ajunge la prelungirea săptămânii de muncă la sase zile sau la cresterea numărului de ore lucrate zilnic. Reprezentanţii patronilor sunt de părere că ar fi o măsură bună, mai ales pentru unele domenii de activitate. „Pe fondul crizei mondiale, trebuie să ne gândim la soluţii pentru a depăsi acest colaps economic. Orele de muncă în plus duc la o crestere a productivităţii si automat au efecte asupra industriei. Nu cred că ar fi rău, dacă în infrastructură, de exemplu, s-ar lucra si sâmbăta“, ne-a spus Mihai Păsculescu, director general al asociaţiei patronale UGIR 1903.
Si reprezentanţii autorităţilor statului cred că trebuie privită si partea plină a paharului. Nicolae Bratu, inspector general de stat adjunct în Inspecţia Muncii, consideră că sunt multe pături sociale care si-ar dori să muncească mai mult, o zi de lucru în plus aducând bani mai mulţi la sfârsit de lună. „Mai multe firme vor fi dispuse să prelungească timpul de lucru, având în vedere că nu se va mai face plata în regim special. Si salariaţii vor fi câstigaţi. Când noua directivă va fi votată în Parlamentul European noi nu vom putea face altceva decât s-o acceptăm literă cu literă“, a conchis Bratu.

Papa Benedict al XVI-lea a afirmat că relaţiile dintre catolici şi ortodocşi se adâncesc şi şi-a exprimat încrederea că va veni ziua când ambele Biserici vor participa împreună la celebrarea Euharistiei. Sfântul Părinte a susţinut acestea într-un mesaj pe care l-a trimis Patriarhului ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol, cu ocazia sărbătorii de duminică a Sf. Andrei.

“Observăm cu bucurie şi recunoştinţă faptul că relaţiile dintre noi devin treptat tot mai profunde în timp ce ne reînnoim angajamentul pe calea rugăciunii şi dialogului”, a spus Sfântul Părinte. “Suntem încrezători că itinerarul nostru comun va grăbi venirea acelei binecuvântate zile când îl vom lăuda împreună pe Dumnezeu în celebrarea comună a Euharistiei. Viaţa interioară a Bisericilor noastre şi provocările lumii moderne ne cer de urgenţă această mărturie de unitate între discipolii lui Cristos.” Pontiful a trimis acest mesaj cu o delegaţie a Vaticanului care l-a vizitat pe Patriarhul Bartolomeu pentru festivităţile din sărbătoarea Sf. Andrei.

Preşedintele şi secretarul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, Cardinalul Walter Kasper şi Episcopul Brian Farrell, au fost însoţiţi de pr. dominican Vladimiro Caroli, membru al Consiliului, şi de Arhiepiscopul Antonio Lucibello, Nunţiu Apostoli la Ankara. Papa Benedict a amintit în Vatican de evenimentul din Istanbul la rugăciunea Angelus de duminică, din Piaţa San Pietro. El a explicat că Andrei şi Petru, ca fraţi, au fost amândoi discipoli ai lui Ioan Botezătorul, devenind apoi discipoli ai lui Isus. Sfântul Andrei este patron al Patriarhiei de Constantinopol, astfel că Biserica Romei se simte legată de cea constantinopolitană printr-o relaţie specială de fraternitate. [...] Din toată inima adresez salutul meu şi urarea mea lui şi credincioşilor Patriarhiei, invocând asupra tuturor belşugul binecuvântărilor cereşti.”

Arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, a observat că în privinţa culturilor este legitim să vorbim la plural astăzi în Europa, pentru că se recuperează ceea ce grecii şi latinii posedau încă din antichitate: cultura nu mai înseamnă doar aspectul speculativ şi raţional, chiar elitar cum se cristalizase în secolul XVIII, ci a redobândit sensul mai amplu de “humanitas” latină sau “paideia” greacă, înţelegându-se prin aceasta “formarea integrală a omului”. Arhiepiscopul Ravasi susţine faptul că culturile astfel înţelese pot să intre în dialog cu religiile, dacă se vor urma cu precădere trei itinerarii absolut necesare. Mai întâi, lupta împotriva extremismelor, precum fundamentalismul sufocant şi sincretismul care anihilează orice diferenţă specifică. Apoi, este necesar efortul de a contrasta eliminarea memoriei.

“Cu precădere civilizaţia noastră occidentală s-a stins progresiv, şi chiar a dispărut în cele din urmă sub aspectul ei profund. Dacă vrem aşadar să redescoperim moştenirea preţioasă, marele patrimoniu cultural şi religios, trebuie să fim capabili de a ne prezenta, de exemplu, în faţa unui islam care are o puternică identitate, cu o conştiinţă puternică despre patrimoniul nostru cultural, pentru ca de aici să se poată continua un dialog. Aş spune apoi că unul din atâtea itinerarii posibile este redescoperirea unei baze comune şi radicale care ne uneşte, mai precis moralitatea de fond, care în zilele noastre din nefericire a fost stinsă şi înlocuită cu amoralitatea, cu o indiferenţă care constituie aproape singurul comportament; în acest fel, se înaintează ca în ceaţă, nu se mai văd luminile puternice ale binelui şi răului, ale dreptăţii şi nedreptăţii, ale adevărului şi falsului”.

Filosoful Salvatore Natoli, al Universităţii Milano-Bicocca, a prezentat o proprie viziune laică despre dialogul dintre culturi, înţelese în trăsăturile lor esenţiale ca forme de viaţă, experienţe existenţiale. Recentele cercetări ştiinţifice arată că omul este în mod organic structurat ca fiinţă socială, cum demonstrează neuronii “responsabili” cu interacţiunea. Nu sunt atât dogmele sau culturile cele care ne fac să ne deschidem spre ceilalţi, a afirmat prof. Natoli, cât mai ales predispoziţia naturală a omului de a fi în armonie cu semenii săi. Această afinitate, trebuie pusă în valoare în vederea unei cooperări efective la binele comun. Cu toate acestea, a observat mai înainte Arhiepiscopul Ravasi, oamenii de credinţă sunt cei care reprezintă astăzi un imbold pentru conştiinţe de a se îndrepta spre marile valori ale vieţii, într-un timp în care omul a încetat să-şi mai pună întrebări şi, prin urmare, să mai urmărească o direcţie anume.

Ieri Papa Benedict al XVI-lea a vizitat o biserică luterană din Roma cu scopul de a promova unitatea prin sublinierea modurilor în care catolicii şi ceilalţi creştini pot să dea mărturie comună despre Cristos. În contextul slujbei în limba germană, la care atât Pontiful cât şi un pastor luteran au ţinut câte o predică, Episcopul Romei a spus: “Auzim atâtea plângeri cum că în ecumenism nu există noi evoluţii, dar trebuie să spunem şi putem spune că multă recunoştinţă că există deja elemente de unitate”. Sfântul Părinte, vorbind liber, i-a invitat pe cei din audienţă să fie recunoscători “pentru faptul că suntem aici împreună, în această duminică numită şi laetare, pentru că cântăm împreună, ascultăm împreună Cuvântul lui Dumnezeu, ne ascultăm unii pe alţii, cu toţii privind spre Cristos şi, astfel, dând mărturie despre acelaşi Cristos”.

Papa Benedict a fost primit cu lungi aplauze în Christuskirche de pe Via Sicilia din Roma. Corul, compus din seminarişti catolici germani şi din luterani, a intonat “Jubilate Deo” de Mozart. Doris Esch, preşedintele comunităţii luterane din Roma, care are aproximativ 350 de membri, a amintit în discursul ei de primire, ţinut în italiană şi în germană, că în 1983 Papa Ioan Paul al II-lea vizita biserica cu ocazia a 500 de ani de la naşterea lui Luther. Esch a subliniat că întâlnirea ecumenică de ieri marchează – cu o întârziere de un an – a 10 aniversare de la semnarea în 1999 a Declaraţiei comune despre Justificare. A încheiat spunând: “Să vă simţiţi ca acasă aici, Sanctitatea voastră”. Papa Benedict era de fapt deja familiar cu biserica. În 1998, ca prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, s-a întâlnit aici cu comunitatea luterană la festivalul anual al acesteia. Tânărul pastor al comunităţii, Jens-Martin Kruse, şi-a început predica spunând că “pentru noi este cu adevărat o zi de bucurie”. În ton cu duminica laetare din ritul latin, predica pastorului a fost despre semnificaţia bucuriei creştine.

În cuvântul său de învăţătură, Papa a avertizat împotriva riscului de a fi mulţumiţi cu “succesele ecumenice din ultimii ani”. A subliniat că “încă nu putem să bem din acelaşi potir şi nu putem să fim împreună în jurul altarului”. “Aceasta trebuie să ne întristeze, deoarece este o situaţie negativă. Dar unitatea nu poate fi făcută de oameni. Trebuie să ne încredinţăm Domnului, deoarece El este singurul care ne poate da darul unităţii”, a afirmat Sfântul Părinte. “Să sperăm că ne va aduce această unitate pe care o aşteptăm acum.” Amintind cuvintele pastorului Kruse, Papa a spus că primul punct de intersecţie între luterani şi catolici “trebuie să fie bucuria şi speranţa pe care deja am experimentat-o, şi speranţa că această unitate va deveni mai profundă”. După slujba de duminică, Papa a participat la o adunare fraternă cu comunitatea luterană şi pastorul ei. Biserica a fost construită în 1922, fiind proiectată de faimosul arhitect german Franz Schwechten.